Durerea inimii

O, inimă înăbușită
De atâtea încercări,
De ce oftezi și-ți este frică
Privind mereu spre depărtări?

Tu vrei o raza de lumină,
Ca să te agăți de ea
Și să nu te scalzi în tină
Atunci când iar te va durea.

Nu dispera dacă durerea
Te-a copleșit din nou cu-amar
Și nici nu accepta tristețea
Să-și facă-n mintea ta cuibar.

Chiar dacă e profundă rana
Căci e făcută de dușman,
Tu nu-l lăsa să-mpingă drama
Că să n-ajungi pân' la liman.

Căci el, vrăjmașul, iar dorește
Să pierzi credința ta cea vie,
Fără-ncetare te pândește,
Te vrea închis in colivie.

O, inimă, ce plângi zdrobită,
Gemând de-atâtea vijelii,
De multe greutăți ciobită
Din vârf și pân' temelii,

Te-au dus nădejdile pierdute
Prin vijelii și foc, și ger
Dureri de nimeni neștiute
Dar cântărite sus, în cer.

Stăpânul tău din Înălțime
Privește astăzi înspre tine,
Printr-a-ncercării adâncime
Cu izbăvire mare vine.

O, inimă îndurerată,
Mai rabdă doar puțin, puțin,
Nu-ți fie râvna spulberată
De cel de dragoste străin.

Mai rabdă, inimă, așteaptă
Încă puțin și îți voi da
Uleiul sfânt din vas de aur,
Și-n duh simți-vei umplerea.

Să poți ajunge sus, în ceruri,
Cu frații-n porumbarul sfânt
Acolo unde mii de glasuri
S-or auzi mereu cântând.

Amin!

26/5/2023 Dumbraveni-Suceava